Nu isi mai ia niciun dihor, stati linistiti. Faptul ca dihorul musca este ceva minor pe langa faptul ca eu trebuie sa ma cert non stop cu ai mei si ca nu avem rabdare, timp si nici experienta sa ne ocupam de el. Cei care zic ca dihorul nu este ptr oricine au dreptate, doar ca nimeni nu e mama omida ca sa stie dinainte. Daca nu si-ar fi luat dihor nu ar fi stiut niciodata ce inseamna cu adevarat. Daca nu aveti altceva mai bun de facut decat sa va luati de noi ca vrem sa il dam, mai bine ajutati-ne sa il dam cuiva responsabil care nu il va da mai departe. Nu ii vrem raul dihorului, pentru ca iubim animalele. Si ca sa stiti si voi, poate daca stiam de dinainte ca trebuie sa strang intruna dupa el si ca musca de mi-e frica sa merg prin casa, poate ca nu il luam. Dar ghiciti ce: stapanii anteriori au zis ca face in litiera si nu au mentionat niciun muscat pana nu au ajuns cu el la noi in casa. Nu am mai avut dihor pana acum! Incercati si voi sa intelegeti. Nu ne-am ales momentul potrivit sa ne luam. Cand om sta in ceva mai mare decat o garsoniera, poate altfel se va pune problema. Pana atunci, a ne lua dihor este o idee cat se poate de proasta. Sper sa nu mai vad comentarii rautacioase, ci constructive, pentru ca numai asa puteti sa ajutati dihorul, iubitorilor de dihori, nu luandu-va de noi.
Credeti-ma ca mi-e mila de el de nu mai pot si stiu ca este un dihor amarat. Nu imi place ca trebuie sa il dau. De aia cautam pe cineva care sa educe dihorul aproape din placere, nu din obligatie si cu nervi si scandal, cum se intampla la noi. Nu suntem noi norocul acestui dihor, ci cineva caruia ii va placea sa se ocupe de el ( nu cred ca ii place cuiva sa stranga fecale dar sper ca intelegeti la ce ma refer)….
