Ca probabil pentru mai toata lumea care a copilarit la bunici, intr-o gospodarie cu ceva zburatoare, imaginea mea despre dihori era una asociata unei vietati ingrate si sangeroase, care vine noaptea sa omoare tot ce misca in curte, fiind un personaj de temut pentru orice posesor de zburatoare. De aceea atunci cand prima oara Alex mi-a propus sa luam un dihor, i-am spus un “NU” hotarat, avand in minte imaginea unei salbaticiuni care alearga cu un pui de gaina plapand si neajutorat in dinti. Si asa au trecut cam 2 ani, de la prima incercare a lui Alex de a aduce “nenorocirea” in casa.
Asta pana cand am vazut intr-un petshop niste puiuti de dihor. A fost dragoste la prima vedere, (treceam in fiecare zi de vreo doua ori sa ii vizitez), si l-am sunat imediat pe Alex ca atunci cand vin acasa (urma sa ajung in Romania peste o luna) vreau sa luam si noi un dihorel. Intamplarea a facut ca Ozzy sa ajunga acasa inaintea mea, astfel ca atunci cand am ajuns am gasit asteptandu-ma un ghemotoc de blana cu ochii mari, uitandu-se la noi si asteptand sa fie luat in brate. Cu timpul a dezvoltat o pasiune pentru picioare, cand era pe jos, si pentru nas, cand era luat in brate, capsandu-ne de fiecare data, ca un neam de pradator feroce ce era.


Cu timpul, Ozzy, pradatorul nemilos, a devenit mai rasfatat decat un miliardar american fugit pe o plaja din Copacabana unde domnisoare imbietoare roiesc in jurul lui cu pahare de Marguerita. Drept fie spus, Ozzy este un dihor atipic, pentru ca nu are vicii cum ar fi furatul de chei, telefoane, sau telecomenzi, nici nu se ascunde dupa cosul de gunoi sau in masina de spalat. Ozzy prefera bananele carnii de pui si sa fie scarpinat de burta in loc de o plimbare in parc.
Singurul viciu al lui este ca vrea sa stea in brate tot timpul, iar in fiecare dimineata la ora 4 fix i se trezeste o dorinta nebuna de a fi luat in pat (fiind bolnavior, ceea ce a si crescut considerabil doza de rasfat, Ozzy nu se poate catara singur). Cum spune el ca vrea in pat? Se pozitioneaza fix langa capul nostru si incepe sa sape in parchet, pana cand unul din noi cedeaza nervos si capituleaza dorintei pradatorului, ceea  ce i-a si atras nume de alint precum Stresul, Teroristul, etc.
Ozzy a fost o schimbare pe cat de neasteptata, pe atat de fericita, si putem spune ca ne-a imbogatit viata intr-un mod extraordinar, de la momentele cand ne ia picioarele in primire cand ne dam jos din pat, pana la momentele de teroare din toiul noptii.

3 Comentarii
  1. Lilu 14 ani în urmă

    Cred c? fiecare dintre noi am trecut prin a?a ceva 😛
    Ai mei acum nu mai fac a?a ceva… ?i parc? îmi este un pic dor…. 🙂

  2. stefi 14 ani în urmă

    da, sunt teroristii nostri mici si ii iubim. sa-ti traiasca si tie kia! ai o fetita absolut superba, si cred ca e la fel de alintata ca si bestia mea.

  3. ami 14 ani în urmă

    Aaah. Ma regasesc in noptile pline de teroare si picioarele rontaite..si mai noi in muscatul de fata..nu conteaza ca de nas, de oriunde: barbie, buza, nas, frunte. Dar sunt ai nostri si ii iubim pentru ca ne fac fericiti fiind asa neindemanatici si alintati. Sa-ti traiasca!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CONTACTEAZA-NE!

Lasa-ti-ne un mesaj si noi vom reveni cu un raspuns cat se poate de repede.

Se trimit datele

©2024 Dihori.ro - comunitate dedicata dihorilor ca animale de companie

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

Create Account


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/dihoriro/public_html/wp-includes/functions.php on line 3786